Thursday, November 29, 2012

Tigara electronica, Buna sau Rea?

Exista multe argumente contra folosirii unei tigari electronice insa, in mod sigur, exista mult mai multe argumente pro. Desi cei contra au tendinta de a spune ca aceasta este toxica, prilejuind unele reactii in organism, o tigara electronica este mult mai putin nociva pentru corpul uman decat una normala, astfel incat acest argument al lor este usor de combatut si lasat in urma, din orice discutie. Evident, nu putem avea un viciu fara ca acesta sa nu ne afecteze, fie si minim, organismul, insa, cu siguranta, o tigara electronica este mult mai buna, chiar daca prezinta si dezavantaje, fata de alternativa de a inhala gudron si monoxid de carbon, pe care o ofera tigara clasica. Beneficiile aduse organismului, pe timp lung, sunt mult mai mari, iar cei din jur nu vor mai avea periclitata sanatatea, din cauza fumatului pasiv. In plus, conform magazinului online de tigari electronice te20, un alt argument imbatabil pentru tigara electronica, este cel al economiei pe care o veti face in tot acest timp.


Pretul in continua crestere al tigarilor normale este un factor foarte important, un fumator mediu ajungand, in acest moment, sa cheltuie peste jumatate dintr-un salariu mediu pe economie, pe luna, pentru a isi intretine viciul. Studiile arata ca, folosind o tigara electronica, suma cheltuita lunar este redusa si cu 80%, in timp ce, direct proportional, confortul psihologic este mult crescut, deoarece dispare sentimentul de vina dat de practicarea fumatului dupa metoda clasica si "gaura" produsa de aceasta in buget. Asadar, iata doua argumente foarte consistente, in ceea ce priveste aportul pozitiv pe care il aduce cumpararea unei tigari electronice, ce cu greu pot fi combatute, chiar si de catre cei mai sceptici dintre noi. De aceea, orice fumator ar trebui sa dea cel putin o sansa tigarii electronice, pentru a se convinge singur daca aceasta este buna sau rea pentru el, fara a tine cont de ceea ce spun cei din jur despre ea.

Wednesday, November 21, 2012

De ce Citesc Beigbeder?

Pentru ca e o sansa sa ai interlocutori atat de in varsta, Montaigne 477 de ani, Flaubert 189 de ani, Gide 141 de ani. S-ar mai fi putut cobora un pic. Am observat ca acum, in intruniri publice (colocvii, conferinte de presa), apa care se afla pe mese e turnata in pahare de vin sau chiar de lichior, cu picior alungit, colorate. Pe sobre mese de prezidiu troneaza o profuziune de forme si culori. Mai mult, apa plata sau minerala incepe sa fie ambalata in formatul clasic al sticlelor de vodca sau de gin. E mesajul inconstient, sa prelungim formele familiare ale destinderii (alcool, petrecere, uitare) in locurile care mai frizeaza gravitatea? Onomastica endemica a suferit transformari curioase. Cautam ieri prin niste hartii de familie, prenume destul de bizare, romanii s-au schimbat serios in materie. Gasesc un Irodion la 1720. Cine naiba si-ar mai numi azi copilul Irodion? Un Ipatie (1832), prenume feminine vag exotice, o Maranda (la 1842), cateva Margareta, Aurora sau Natalia (1850), aproape de negasit azi.

Tropismul onomastic il urma pe cel cultural, emulam natiunile dezirabile, pe greci, apoi pe rusii albi, apoi pe nemti, apoi masiv pe francezi, din nou pe rusi (rosii), si in fine, astazi, pe americani sau latino. Stranie reprezentare cameleon. Eu nu stiu nici acum ce e al nostru, si n-am in vedere doar ultimii 200 de ani. Singurul fel de a fi noi a fost sa fim altii. Scriitorii scriu mai prost pe masura ce imbatranesc, e aproape o invariabila curba descendenta. Nimic de facut, talentul moare inaintea trupului. Ultimele carti pot fi chiar, adesea, destul de jenante. Toata miza e, cat timp ai norocul sa traiesti din gloria ta trecuta, cat de mult o sa-ti poti parazita tineretea. Unii, nici macar un deceniu, nici macar un an. Dispar atat de repede, incat moartea la termen a cate unuia te uluieste din simplul motiv ca il credeai mort de o eternitate. 

Toti oamenii acestia din metroul parizian, tragand un picior, cu doua carje sub brat, murdari, inspaimantatori, repetand fara incetare "Domni, va rog domni, eu refugiat din Romania, ajutati, domni". Nimeni, nici un cersetor din Franta si de pe lumea asta nu-si mai pronunta numele tarii de origine. Am avut impresia clara ca tiganii se razbuna pentru cei 400 de ani de sclavie, pentru toate umilintele cu care i-am acoperit 150 de ani dupa aceea, pentru dispretul nesfarsit pe care li-l aratam. E ora lor de razbunare. Pronunta, denunta, numele tarii cu asa o voluptate impresionanta, e limpede ca se razbuna. Ne detesta pana si ei! Subit, visez o veche cunostinta, un prieten din copilarie. Tulburare. O ora dupa ce ma trezesc sunt intre doua lumi. Calendarul nu mai exista. Apoi, limpezire, regret, senzatie de rau. Acel prieten nu mai exista probabil. Sau e in alt oras, in alta tara, la capatul lumii. Daca ne-am intalni, oricum nu l-as cunoaste, daca l-as cunoaste n-am avea ce sa ne spunem. Cat de straniu si jalnic este.

Carte, Fluture, Tei

Nu, azi n-am sa scriu despre depresie si nu pentru ca m-as teme de lipsa de interes a celor care ma citesc vizavi de acest subiect. Stiu de...