Fotbalistul Preferat

Pentru mine in fotbal au existat doar doi mari fotbalisti (sentimental vorbind), Roberto Baggio si Francesco Totti. Cu siguranta imi vor curge lacrimi cand printul Romei va agata ghete-n cui. Dupa el, potopul. Nu vad alt fotbalist de care as putea sa ma atasez sentimental. Fortand nota l-as accepta pe Edinson Cavani. Scanteia sentimentelor mele pentru Roberto Baggio a fost turneul final World Cup 1994. Italia a jucat execrabil de prost pe parcursul acelui turneu final. Baggio de unul singur a reusit sa duca nationala Italiei in finala, impotriva Braziliei. In finala avea sa rateze alaturi de Franco Baresi la loviturile de departajare. Imi vine in cap o vorba din popor: ''eu te-am facut, eu te omor''. Am plans enorm de mult in acea noapte de vara. Nici astazi nu stiu exact motivul lacrimilor, ca a ratat Baggio sau ca a pierdut Italia, trofeul suprem al natiunilor. Despre nebunul de Totti ce sa va spun? Il cunosteam foarte bine inainte de Euro 2000. De cand l-am descoperit pe Roberto Baggio sunt un telespectator fidel al campionatului italian de fotbal. Dar nu evolutiile din campionat m-au atras. Flacara dupa Francesco Totti s-a aprins in finala Euro 2000, impotriva Frantei. Din nou finala pierduta de Italia. La golul marcat de Marco Delvecchio, Totti avea sa dea o pasa geniala cu calcaiul pentru Gianluca Pessotto. Geniala am considerat-o la momentul respectiv, peste ani revazand finala am considerat-o o banalitate. Dar nu mai conta, Totti era imprimat de ani de zile in sufletul meu.