Monday, December 7, 2015

Contra Oamenilor Mici sunt Oamenii

Nu stiu cum se face, dar de cate ori mi se coboara pleoapele, de zici ca-s plumbuite, peste catatoarele sufletului, si ma ia cu o moarte usoara, asa, pe la amiaza, pe cand imi adoarme praslea al meu alaturi, brusc si neanuntate, dau navala, tropaind, gandurile trecute, alea ce s-au simtit ignorate la momentul lor. Si-si cer portia de atentie, condimentata bine. In buluceala care se produce, mos Ene sfarseste cu onoarea terfelita si-si ia coada la spinare, spasit, iar eu musai sa ma ridic, sa port o conversatie. De ce incearca unii sa faca rau, gratuit? Se ratoieste unu gand sprinten ca un tipar. De plictiseala?! Molfai eu raspunsul, enervata cumva ca asta-i problema lui, veche de o mie de ani. De ce nu latra la luna? Sare altul. Se vrea ironic. Pentru ca luna-i obisnuita cu dulaii, ii ignora cu nonsalanta. Gandul devine agitat, asteapta sa continui. Si-atunci acesti frustrati amarati numara caprele celorlalti, ii fac eu pe plac. Si pe-alea imaginare? Si! Si oile, si boii, si dinozaurii disparuti! Apoi fac o analiza in cuvinte putine, repetate obsesiv, ca nu au un bagaj greu, creierul lor circula usor!


Se bat singuri pe umeri, da, musai pe-amandoi, cand cu stanga, cand cu dreapta, hlizindu-se incantati cand li se pare c-au zis o gluma buna. Apoi, intr-un moment de liniste, in care-si odihnesc batatoarele, se mira de ce nimeni altcineva nu rade. Nu-i chip sa-i combati, ei s-au fixat pe-o idee, cu capul in jos, ca liliecii. Dar n-au inteligenta acestora. Gandurile mele trecute si-au primit atentia asteptata si parasesc masa discutiei. Vin altele, noi-noute, mirosind a proaspat. Jucause, se incing intr-o hora ce ma binedispune imediat. Mergi mai departe, cu pasi mici si siguri, invatand, progresand, admirandu-i pe cei puternici si buni, care chiar traiesc in viata lor! Care intind maini de ajutor, sa te ridici, de vrei. Pe ei n-o sa-i intalnesti in staul, de paza la capre, ci acolo unde fac diferente! Mentiunile duc inspre patru persoane pe care eu le admir si le respect, pe fiecare in parte, din mai multe motive. Mi-am propus de-o vreme sa-i mentionez, dar n-am stiut cum s-o fac, sa nu-i jenez, oarecum, caci ei nu vor laude, isi stiu valoarea. Sper ca mi-a iesit. Daca nu, voi mai incerca. Si mai sunt ca ei, din fericire!

No comments:

Post a Comment

Carte, Fluture, Tei

Nu, azi n-am sa scriu despre depresie si nu pentru ca m-as teme de lipsa de interes a celor care ma citesc vizavi de acest subiect. Stiu de...