Tuesday, October 31, 2017

Poezia Inimii - Update

Aminteam aici despre un alt mod de a scrie poezie. O poezie a inimii. Poet ce se pricepe la cuvinte povestind despre Cuvant, la inimi, din iubire pentru o Inima, la doruri, nadajduind intr-un singur Dor. Poet ce mi-a daruit la un moment dat, de la distanta, un alt fel de Craciun, parcurgandu-i randurile. Cititi aici ce ni se vesteste despre cartea sa ce abia asteapta sa vada lumina tiparului, parca si ea, astazi, cu alti ochi. Update 2 (16 aprilie, spre pranz): Aflu in primul rand de la Sorina, ca Ionatan, Poetul de care vorbesc mai sus, e in spital, intr-o stare foarte grava. Astepta si el, si asteptam si noi, cu nerabdare o lansare de carte. Inca un vers. Ce faci Tu, Doamne, cu Ionatan? Sa te fi hotarat oare sa-i schimbi Poetului “publicul”, sa fie oare deja mult prea clar ca noi, cititorii de aici, nu-l meritam? Ca, poate, in fapt, nu l-am meritat niciodata. Dar el iti scria, de fapt, Tie, numai Tie. Asa cred eu. Privilegiul pe care il am este nu doar de a fi citit, indrumata fiind, versul lui, ci si de a-i auzi vocea.
    

In ultima perioada, de fiecare data cand si-a rupt o bucata din timp ca sa vorbeasca cu mine, desi nu se simtea deloc bine, imi spunea la sfarsitul convorbirii: “Ramai cu bine, Oana!” Gheara ca aceasta pe care o simt in inima la auzul acestor vorbe nici ca mi-a fost dat sa traiesc. De frica, de teama, de neputinta, de dor, mereu mai sunam o data, a doua zi sau peste alte doua zile, sau o saptamana, ca sa nu raman cumva cu “binele”. Pe cine sa sun in aceste momente? Ce sa fac? Doamne, astazi Te-as suna din nou, e ceva anume ce as dori sa-Ti spun, inclusiv pentru Ionatan, dar si pentru Sorina, Tu ce numar de telefon (mai) ai? Te intreb pentru ca mai mereu mi se intampla sa formez gresit numerele, unul anume, de fapt. Update 3 (16 aprilie, seara tarziu): Si uite ca ai avut dreptate, “am ramas cu bine”, cum imi tot urai tu, Ionatan. Dar ce este acest “bine”, cum sa-l definesc eu oare? Cum sa-l identific, atunci cand, in mod clar, este prezent langa mine sau in interiorul meu? Mai bine ma duc sa ma cuibaresc printre randuri… intr-o rana a mainii, acea poezie a lui Ionatan pe care am considerat-o mereu, din stranii motive, una din cele mai apropiate de inima mea. Sa fii, Ionatan, sa Fii!

No comments:

Post a Comment

De ce nu imprumut eu carti

Buna ziua. Am sa va spun de ce nu imprumut eu carti nici altora, nici de la altii. Pentru ca le iubesc enorm si sunt asa o posesiva si...