Tuesday, October 31, 2017

Poezia Inimii

Oricat s-ar fi straduit, nu reusea sa-si smulga din minte regretul. O apasa din ce in ce mai tare, parca luandu-i respiratia. Greu mai era sa il suporte. Venise in viata ei pe neasteptate, nici nu-si mai aduce aminte cand anume isi facuse culcus in mintea ei. Regretul, regretul statea acum si bolborosea cuvantul acesta la nesfarsit de parca asa ar fi reusit sa-l alunge de tot. Sa nu-i mai stea in minte, nicidecum in inima. In seara aceasta, dupa ce supravietuise invaziei bucuriei colorate de sezon, practicata si de ea fireste, a uitat cumva de regret. 


A uitat ca o insotise permanent, ca isi facuse adanc salas in cugetul ei, ca n-o mai lasase sa respire. Sa fi invatat oare sa traiasca cu el, cu regretul, ca parte deja din fiinta ei, sau o fi ajutat-o cineva, chiar azi, chiar acum, sa nu-l mai simta? Oare i-a reorientat cineva sau ceva, subtil si cu nepamanteana rabdare, gandul inspre altceva decat spre regret? Mai bine sa fie seara toata o poezie. Eu nu ma pricep la cuvinte. El da. Poetul acesta a stiut si a putut intotdeauna, prin versul sau, sa-mi ia gandul de la regret si sa mi-l duca inspre o mai putin obisnuita poezie. Cititi aici a inimii poezie. Si despre un alt gen de Craciun.

No comments:

Post a Comment

De ce nu imprumut eu carti

Buna ziua. Am sa va spun de ce nu imprumut eu carti nici altora, nici de la altii. Pentru ca le iubesc enorm si sunt asa o posesiva si...