Tuesday, October 31, 2017

Un vis, O Inima si Un Lamai

“De cate ori sa-ti mai spun ca mi-e dor?”. “De o mie de ori si apoi inca o data”.  Nimic nu sta in calea dorului din suflet. Nici gandul tau repezit, nici vorba-ti uneori calda, iar alteori tunand. Mi se spune sa inchid ochii si sa incerc sa ma gandesc la ceva frumos. Ceva ce-mi place mie. Imi vin in minte flori, cer, gaze, chicot de copil, si intotdeauna chipul tau. Aproape ca toate celelalte capata conturul tau. Ti-am mai spus parca: te vad mereu purtandu-ti o lumina tainica in inima. Nu stiu de ce si cum anume am ajuns sa vad numai asa, insa nu are rost acum sa ma mint sau sa incerc sa inteleg. Te vad pe tine. Si atat. Azi-noapte in vis mi-ai spus: canta-mi ceva! Grabita m-am dus sa caut o vioara, dar nu gaseam arcusul. Probabil il ascunsesem cu o zi inainte pe pervaz. Sa cante verdelui din frunze si rosului din floarea de copac. M-am apucat sa fredonez. Si ti-am cantat. Aveam si voce! Nu stiu exact cum se numeste cantecul ce mi-a sosit din inima spre gat, dar stiu ca era ceva despre un lamai.


Cu doar un cub de zahar e gata chiar si o limonada. Straniu vis, dar cat mi-as fi dorit acolo sa raman, sa murmur eu tot ce-avea sufletu-mi sa-ti cante, acum si fara partitura, fara arcus si a sa vioara… Lemon tree. P.S. Exista oameni dragi ingrijorati peste masura de ceea ce vad scris aici. Ba “am cazut in capcana trairii paralele, in vis sau in visare, ba sunt obsedant unidirectionata spre iubire, si deci cu capul tot in nori, ba vorbesc prea mult cu oameni, care oricum nu ma citesc, ba, mai grav, imi construiesc sperante desarte, inutile, inutile, inutile”. Da, pentru linistirea sufletelor dragi, aici e pura fictiune. Nimic din ceea ce expun pe blog, desigur ma refer la partea legata de dragoste si de al meu vis, nu se intampla in realitate. Daca real totul ar fi fost, nu l-as mai fi aratat aici. De fapt, cam asta e si cheia. Sau raspunsul. Numai in momentul in care mi-am dat seama ca, tot ce e-n visul inimii, nu poate fi si realitate, abia atunci m-am asezat sa scriu. Asa ca, da, este “just my imagination“. Pur vis. E bine asa? Ok, atunci lasati-ma sa-l scriu.

No comments:

Post a Comment

De ce nu imprumut eu carti

Buna ziua. Am sa va spun de ce nu imprumut eu carti nici altora, nici de la altii. Pentru ca le iubesc enorm si sunt asa o posesiva si...