Monday, November 20, 2017

Satisfactii si Dezamagiri

Buna ziua. In aceasta dimineata am facut prajitura cu zmeura si chec-aperitiv cu sunca, masline si cascaval. Sunt savuroase, deci sunt satisfacuta. Am restul zilei la dispozitie sa traduc mai departe din ” The other hand”, un roman imprumutat  din ianuarie si din care, vai mie, traduc doar o zi pe saptamana din cauze care tin de sanatatea mea precara. Vreau sa-l termin insa intr-o luna (se cuvine sa-l si inapoiez, nu) si la fel sa fac si cu celelalte doua carti pe care le am pe noptiera, un Saul Bellow si un Catalin Tarlea (neocomunistii instaurati la putere in ’89-’90, jurnalismul liber postrevolutie), ma asteapta titluri tentante dar inainte de toate, cu intarziere, Pendulul lui Foucault de Umberto Eco. (Intre timp, in viata mea trebuie sa se intample ceva vital in adevaratul sens al cuvantului, despre care, cu ajutorul lui Dumnezeu, sper sa am prilejul sa scriu intr-o zi.) Mai stiti de fluturasul de care scriam in “Carte, fluture, tei”? Ieri regretam ca nu aveam cu mine camera foto sa-i capturez splendoarea. Pe neasteptate, azi l-am vazut in curtea casei in care locuiesc (ieri il observasem la cateva case distanta, in fata uneia dintre ele de fapt). Am luat aparatul cu gandul sa ilustrez cu imaginea lui articolul de azi, dar din toate sase fotografiile, nu-mi reusise niciuna atat de bine pentru ca, in realitate, am o fobie legata de zgomotul si miscarea de aripi, mi-e ingrozitor de frica de pasari si insecte, dealtfel si de fojgaiala acestora, si prin urmare, cu toata bunavointa, am ezitat atata, incat a-nceput sa se miste, sa-si schimbe pozitia si a zburat. 
   

Asa cum stiti, am scris acum doua-trei zile despre persoanele in scaun rulant si drepturile care le sunt incalcate din necunoastere sau din egoism. Faceam un apel la constientizarea situatiei lor si la unirea intru  sprijin pentru promovarea nevoilor acestora, care sunt aceleasi nevoi ca ale celor valizi, fara handicap: de a avea acces in institutii de educatie si cultura, medicale si comerciale, in mijloacele de transport in comun, s.a.m.d. Pot sa spun ca adevarul despre solidaritate si spirit civic la romani nu este unul care sa ne incurajeze: am primit un singur comentariu si nicio reactie macar din partea celor care sunt ei insisi in aceasta situatie (am postat acel articol si in grupul inchis in care m-am lansat ca blogger alcatuit in mare parte din persoane cu nevoi speciale din comunitatea careia fac din nefericire parte, ca persoana cu handicap). Am fost dezamagita dar nu atat cat sa renunt sa lupt pe cont propriu, in interesul meu si al sotului si al celor foarte multi care sunt impiedicati nu doar de dizabilitate cat si de societate sa aibe o viata normala, egala in drepturi cu cea a celor valizi. Atat pentru azi, am numai patru ore de-acum pentru lectura. Apropo, salvez atatea bloguri interesante incat sunt fericita numai la gandul a cate texte bune si impecabil scrise ma asteapta sa le citesc.

No comments:

Post a Comment

De ce Nu Imprumut eu Carti

Buna ziua. Am sa va spun de ce nu imprumut eu carti nici altora, nici de la altii. Pentru ca le iubesc enorm si sunt asa o posesiva si o ge...